Inspectorul de santier e necesar -Scurt si la obiect
Cu vreo doua saptamani in urma, am gasit la pagina de „Mica Publicitate“ a unui
cotidian un anunt: „Echipa de mesteri executa lucrari de constructii si renovari la preturi fara concurenta. Raspundem solicitarilor la tel...“. „Scurt si la obiect!“, mi-am zis si i-am sunat. Dupa o discutie cu seful lor, care mi-a zis ca a lucrat 15 ani ca maistru la o mare companie de profil, am stabilit de comun acord o suma de bani pentru manopera, pe care sa o achit esalonat, si durata pe care o estimeaza pentru executie. Arhitectul, cu care am avut o colaborare destul de buna, imi intocmise un document in care erau mentionate cantitatile de materiale necesare, numit „antemasuratoare“. Calculul mi-a fost de folos in negocierea cu mesterii, pentru ca n-au putut sa-mi „incarce“ devizul.
Asadar, acum o saptamana am anuntat Primaria ca intentionez sa demarez lucrarile, iar legea spune ca peste zece zile de la depunerea cererii (insotita de o copie a Autorizatiei de Constructie) ma pot apuca de treaba. Aceleasi acte le-am trimis si Inspectoratului de Stat in Constructii (ISC - sediul judetean), impreuna cu o copie a Programului de Control al Calitatii Lucrarilor. Taxa de incepere a lucrarilor este de 0,1% din valoarea estimata a renovarii, urmand ca pe parcursul executiei sa mai achit inca 0,7%, pe masura ce constructia avanseaza. Trebuie platite la timp, caci penalizarile sunt de 0,15% pe zi!
Am inceput deja cu... amplasarea panoului, un detaliu important, pentru ca nu vreau sa platesc nici o amenda. Pe o bucata mare de placaj am scris cu vopsea denumirea lucrarii, beneficiarul, adica eu, numele firmei arhitectului, datele de incepere si finalizare a constructiei si am mentionat ca este o executie in regie proprie. De asemenea, am inscriptionat data eliberarii, numarul si termenul de valabilitate ale autorizatiei de constructie.

Fara garantie
Astazi, am crezut ca-mi pierd mintile. In ultimele doua saptamani, cat au indepartat tencuiala exterioara a casei, mesterii si-au facut treaba cu sarguinta. Cand veneam de la serviciu, vreo patru oameni inca ciocaneau in ziduri. Un vecin mi-a zis ca nu i-a vazut stand degeaba. E drept, si eu le dadusem banii la timp, dupa fiecare zi de lucru. Dar, stiti, la noi o minune care tine doua saptamani e semn rau.
Ieri, il chemasem pe arhitect sa asiste la demararea consolidarii. Anuntasem si un inginer de la un laborator sa ia o proba de beton. Dupa 28 de zile, proba respectiva va fi supusa unor teste, iar rezultatul trecut in asa-numita „Condica de betoane“. De fapt, pentru fiecare material folosit (otel-beton, elemente de tamplarie, tigla etc.) am nevoie de certificate de calitate. Nu-mi convine ca trebuie sa ma ocup de toate acestea, dar asa ma asigur ca detaliile proiectului sunt respectate. Una peste alta, executia in regie proprie mi s-a parut mai avantajoasa. Firmele de constuctii au niste preturi... Ma rog, au si ei cheltuieli (taxe, impozite, regie de santier etc.), dar nici chiar asa!
Ei bine, cand am ajuns acasa mesterii mei dormeau la umbra, langa niste sticle goale de bere. Seful lor - nicaieri, „avea niste facturi de platit“. I-am intrebat de ce nu lucreaza si mi-au raspuns angelici ca nu au ciment si ca sa le aduc eu. „Cu ce sa va aduc, ca eu nu am masina de carat marfa?“ „Nici noi“, au dat din umeri respectivii. I-am trimis acasa fara nici un ban si „le-am dat liber“ trei zile, sa ma pot gandi daca putem continua impreuna. Fir-ar sa fie de treaba! Mai bine caut o firma autorizata. Dau toti banii odata, dar nu ma doare capul. Au tot ce le trebuie si poate ca ei, lucrand cu cantitati mari de materiale, beneficiaza de reduceri. Iar cu derbedeii astia n-am nici o garantie, pentru ca n-am semnat nici un contract... Nu stiu cum o scot la capat.
Mana destinului
Salvarea mea a fost tot „Mica Publicitate“, unde am gasit un alt anunt prin care un inginer autorizat ca inspector de santier isi oferea serviciile pe baza de contract.
Disperat, am luat imediat legatura cu el si i-am descris situatia in care ma aflam. Omul m-a linistit, dar mi-a explicat foarte clar ca nu pot lucra in regie proprie decat daca imi angajez un specialist ca el sau altcineva pregatit in domeniu, care sa-mi apere interesul in fata constructorilor si Inspectoratului de Stat in Constructii.
„Ai avut noroc, pentru ca te puteai trezi la sfarsit fara nici o garantie ca mesterii au respectat proiectul si caietul de sarcini. In plus, fara procesele verbale in fazele determinante sau ale lucrarilor ce devin ascunse (consolidare, reparatii, instalatii etc.) nu poti intocmi Cartea Tehnica a constructiei. Practic, fara semnarea documentatiei de catre un inginer atestat la ISC, arhitect, executant si beneficiar, iti va fi greu sa faci intabularea si receptia casei.“
Am stat de vorba cateva ore, timp in care am aflat nenumaratele obligatii si atributii ale inspectorului de santier, fapt care m-a luminat: nu va trebui sa ma ocup eu de transportul materialelor si n-o sa fiu nevoit sa ii trag mereu de maneca pe mesteri. Iar acestia nu sunt fete de pension...

Daca ingheata...
Pe de alta parte, mi-am dat seama ca si cei care incheie contracte cu societati de constructii autorizate au nevoie de un asemenea ajutor, deoarece si in acest caz sunt posibile „scapari“ in ceea ce priveste cantitatea de armatura din beton, calitatea instalatiilor, vopselelor si altele asemanatoare.
Dupa ce a vazut proiectul si casa, am facut impreuna o prima estimare a sumei de bani pentru toata lucrarea, inclusiv plata mesterilor si retributia lui. I-am promis un bonus de 10% daca termina in sase luni, ca sa nu ne prinda iarna. „Ar fi bine, pentru ca apar probleme la realizarea finisajelor. Daca ingheata, s-a zis cu ele!“, a conchis si luand-o ca pe o provocare, s-a apucat de reorganizarea santierului. In CV-ul pe care mi l-a prezentat, am citit ca a lucrat mult in Germania. Se vede dupa cum vorbeste cu oamenii.
Apropo, a discutat cu mesterii si s-a hotarat sa le mai ofere o sansa. Reorganizarea m-a afectat si pe mine: m-a sfatuit sa-mi gasesc alta locuinta pe durata santierului, asa ca m-am mutat cu toata familia la socri. Dupa atata agitatie, azi am fost mai linistit, am putut merge la servici fara sa stau cu gandul la problemele mele cu casa.

Un adevarat inspector
Neamt adevarat inspectorul meu! Sta cu mesterii cea mai mare parte a timpului, daca nu e plecat dupa materiale sau la banca, sa scoata bani pentru lucrare. Am aflat chiar ca noul meu colaborator mi-a verificat autorizatia, sa vada daca nu sunt ceva probleme cu ea. A confruntat-o cu proiectul si a luat legatura cu arhitectul. Nu stiu ce au discutat, dar cred ca nu prea se „inghit“.
Am auzit ca nu de putine ori cei doi specialisti au pareri contradictorii in ceea ce priveste anumite detalii din proiect. Asa s-a intamplat si in cazul meu! S-au contrazis ba asupra unui zid interior care era prea mare sau prea mic, ba despre tipul de material folosit pentru hidroizolatia fundatiei... Acum il simpatizez mai mult pe inspectorul de santier, mai ales cand il vad cum ii recompenseaza pe lucratori „la norma“ si numai daca-i place executia.
Am incercat sa mediez acest mic conflict, in speranta ca rezultatul final va fi in avantajul meu. „Totusi, la o prima vedere, cred ca vom avea cheltuieli cu vreo 30% mai mici decat daca am fi lucrat cu o firma de constructii“, m-a consolat inginerul. Oricum e prea tarziu sa modific proiectul, deoarece nu vreau sa stau iar la cozi pe la primarie ca sa schimb autorizatia.
Iata si principalul motiv al prieteniei mele cu inspectorul de santier: am semnat cu el un contract. Trebuie sa respecte proiectul, detaliile si termenul de executie, sa-si bata capul cu autoritatile si sa intocmesca toate hartoagele. Oricum, am si eu destule pe cap la birou. Arhitectul e cu ochii pe el, cred ca abia asteapta sa-l prinda „cu mata-n sac“, de exemplu o eroare de executie de cativa milimetri inseamna o gramada de necazuri.
Am observat ca inginerul este foarte riguros cu materialele. Le cumpara doar pe cele agrementate si pastreaza chitantele si certificatele de calitate. Daca apare vreo problema de executie, ii pune pe meseriasi sa refaca totul. De mine nu prea mai are nevoie. Ma suna doar sa ma intrebe daca am preferinte pentru un material sau altul. Oricum, grija mea cea mai mare este plata creditului!