ing.Dan Erceanu

ing.Dan Erceanu

sâmbătă, august 15, 2009

CUM APLICAM TERMOSISTEMUL



LIPIREA PLACILOR DIN POLISTIREN

In cazul cladirilor vechi, care sunt tencuite se verifica tencuiala existenta pe toata suprafata. Acolo unde aceasta este deteriorata sau “suna a gol” se da jos tencuiala existenta si se repara peretele.
Asezarea placilor se va face de jos in sus, in randuri orizontale.
- Adeziv pe baza de ciment, nisip fin cuartos, rasini pentru pereti denivelati si drepti Adezivul se aplica pe perimetrul placii in lungimea canturilor si in 5 – 6 puncte pe restul suprafetei. Placa se fixeaza prin apasare usoara iar verticalitatea si planeitatea se obtin prin apasarea mai multor placi cu un dreptar de lemn sau metal, se verifica cu bolobocul.


Placile de polistiren se fixeaza cu acest adeziv prin aplicare directa, fara a mai necesita o fixare suplimentara cu dibluri si avand un randament mare.
Suprafetele ce urmeaza a fi lipite trebuie sa fie uscate, desprafuite. Adezivul se aplica pe polistiren cu ajutorul spatulei dozatoare. Lipirea polistirenului de zid trebuie facuta in maxim 15-20 minute de la depunerea adezivului, printr-o presare usoara. Fixarea se realizeaza imediat, iar uscarea adezivului devine completa dupa minim 24 ore, maxim 72 ore.

FIXAREA DIBLURILOR
Fixarea diblurilor cu rozeta se face numai dupa uscarea adezivului de lipire a placilor termoizolante (minim 24 ore de la aplicarea placilor termoizolante care urmeaza a fi fixate mecanic).

Montarea diblurilor presupune marcarea punctelor in care acestea urmeaza a fi fixate si amplasarea lor. Montarea se va face cu o masina rotopercutoare prevazuta cu un burghiu avand diametrul si lungimea necesare pentru ca mandrina sa produca pe suprafata placii termoizolante din polistiren o amprenta. Urmatorul pas este introducerea, in locasurile forate, a diblurilor. Dupa fixare, capul diblului trebuie sa ramana in planul placii din polistiren (pentru a nu deranja montarea stratului de protectie).

Sugestie montaj

APLICAREA MASEI DE SPACLU SI A PLASEI DIN FIBRA DE STICLA

Dupa 2 -3 zile de la prima operatie se trece la montarea plasei din fibra de sticla.
Pe placa de polistiren se intinde cu o gletiera un strat uniform de masa de spaclu. Plasa din fibra de sticla se aplica pe directie verticala prin apasare. Fasiile trebuie sa se suprapuna minim 10 cm.
Se aplica imediat al doilea strat de masa de spaclu si se netezeste pasta cu o gletiera metalica obtinandu-se o suprafata neteda si uniforma. Plasa trebuie sa fie acoperita in intregime.


MONTAREA COLTARILOR
Pe muchiile verticale ale casei (colturi) si pe muchiile ferestrelor (stanga, dreapta) se realizeaza o intarire locala cu un profil special de colt (coltar metalic cu plasa).
Pe zona plasei de armare, atat la coltar cat si la lacrimar, se aplica cu gletiera un strat de adeziv. Plasa se intinde pe mortarul adeziv iar suprafata respectiva se acopera astfel incat sa se realizeze inglobarea completa a plasei profilelor.

APLICAREA TENCUIELII DECORATIVE
Stratul de finisare (tencuiala decorativa sau vopsea lavabila) poate fi aplicat dupa 48 ore de la ultima operatie.
Se curata cu atentie suprafata de praf si murdarie. Prima operatie este aplicarea stratului de amorsa, necesar pentru ca stratul de finisaj sa faca o buna priza.
Tencuiala se intinde uniform cu gletiera. La tencuieli decorative trebuie evitata aplicarea pe suporturi expuse la soare sau foarte calde sau daca temperatura mediului ambiant sau a suportului este mai mare de 35 0. Tencuiala trebuie protejata de precipitatiile atmosferice in primele 2-3 zile de la aplicare. Se recomanda ca aplicarea produsului pe o suprafata sa nu fie facuta in etape diferite.
CONDITII DE LUCRU

- Temperatura de lucru pentru punerea in opera a termosistemului este de minim +5 0C si maxim +30 0C
- Suprafetele de lucru trebuie sa fie curate, uscate, nedeformabile si fixe.
- Nu se aplica pe suporturi inghetate sau in curs de inghet
- Se va proteja de soare si de curentii de aer in primele 8 ore dupa aplicare.
- Se recomanda ca toate uneltele si materialele necesare pentru montare sa fie pe santier, curatate si in conditie buna.

CITEVA CONSIDERENTE DESPRE REABILITATEA TERMICA



Greseli in termoizolatie


De la calitatea polistirenului, lungimea diblurilor si pana la grosimea stratului de adeziv, executia este la fel de importanta precum produsele folosite.

Este stiut faptul ca in marea lor majoritate casele noastre pierd caldura prin ferestre, pereti, fundatii, mansarde, terase si chiar instalatii.
Termoizolarea nu poate fi ignorata, daca luam in considerare consumul energetic al blocurilor din Romania, cu 77% mai mare decat media europeana.

Alegerea solutiei utilizate si brevetate pentru sistemele de termoizolare poate fi influentata de pret, de preferinte sau de puterea de convingere a unei companii, insa problema reala este executia.

Cele mai frecvente erori de executie si „miturile de santier” sunt de fapt ultima componenta din sistemul de termoizolare pe care il cumparati, fie ca vorbim de o casa noua, la rosu, sau de o casa mai veche, care abia acum „se imbraca”.

Atentie la calitatea polistirenului

„In primul rand nu trebuie sa accepti un polistiren cu o densitate mai mica de 15 kg/m, sau o rezistenta la compresiune mai mica de 80 N/mm. Poti verifica usor, pentru ca producatorii specifica aceste detalii pe ambalaj. Polistirenul de fatada
trebuie sa fie neaparat expandat, pentru a permite cladirii sa respire si pentru a nu aparea fracturi la ciclul inghet-dezghet, in vreme ce la soclu se mai utilizeaza si polistirenul extrudat”, recomanda Gabriel Ionescu, director tehnic la Fabryo Corporation.

„Aplicarea polistirenului trebuie sa se faca „tesut”, tip caramida, cu latura mai lunga paralela cu solul. Placile se monteaza in cordon continuu, altfel se fractureaza”, detaliaza Ionescu.

Adezivul din sistem trebuie folosit in cantitati generoase, minim 12-14 kg/m pentru fatadele la rosu. Trebuie sa urmaresti daca executantul petrece plasa de armare, macar cu 10 cm, pentru ca aceasta trebuie neaparat sa se suprapuna peste stratul lateral urmator.

Tencuirea este importanta

„Cele mai frecvente sunt greselile de aplicare a stratului final. Cea mai comuna dintre ele pleaca de la convingerea ca orice imperfectiune a planeitatii suprafetei poate fi corectata cu stratul final decorativ. In realitate, corectura este numai de ordin estetic.

Orice concavitate sau convexitate in care a „intrat” mai multa sau mai putina tencuiala decat trebuie este vulnerabila la intemperii. Plecand de la aceste puncte, se creeaza fisuri care scad rezistenta sistemului de termoizolare si conduc in timp la degradarea fatadei”, explica Gabriel Ionescu.

DETALII

Si diblurile sunt importante

Diblurile trebuie sa fie de dimensiune potrivita, altfel nu vor rezista la actiunea vantului si se vor desprinde. Daca se utilizeaza dibluri scurte, exista pericolul ca acestea sa se prinda doar de tencuiala veche, in cazul caselor deja terminate, ceea ce in mod evident va scadea dramatic rezistenta in timp.

Sistemul nu se va desprinde usor de la inceput, pentru ca adezivul este destul de puternic incat sa sustina greutatea acestuia pe zid. Si gaurile pentru dibluri sunt importante, in sensul ca nu trebuie facute cu percutie la peretii din caramida.

MOTIVATIE

Termoizolatia este o investitie importanta

Asigura-te ca echipa de instalare a sistemului este experimentata si cunoaste toate regulile de executie. Un sistem de termoizolare de calitate reprezinta o investitie importanta, care nu trebuie periclitata de o executie defectuoasa. Mai cu seama daca se ia in calcul un fapt foarte important: daca pretul unui sistem standard poate varia intre 25 si 50 RON/mp, costurile de executie si utilajele pot ajunge chiar sa dubleze aceste cifre.

Ultima componenta a unui sistem de termoizolare este chiar mana de lucru. Foarte important este sa te asiguri ca soclul cladirii este retras fata de restul fatadei, detaliu care uneori este trecut cu vederea. In caz contrar, toata apa de ploaie sau cea rezultata din topirea zapezii se va scurge pe soclul casei si vor aparea infiltrari.

marți, august 11, 2009



Apucati-va de treaba!!
De aceasta data vom analiza si dezvolta al doilea capitol important din planul pe care trebuie sa-l urmariti cand va construiti o casa. Ne vom ocupa de etapa cu cele mai multe activitati, etapa in care va apucati concret de treaba.

Dupa ce v-ati gandit la tot ce am hotarat in editorialul anterior, este momentul sa cumparati un teren in zona in care doriti sau va permiteti sa construiti locuinta.

Angajarea unui arhitect este pasul care urmeaza obligatoriu. Aceasta va obtine de la primarie certificatul de urbanism, in urma caruia va
intocmi proiectul de arhitectura si va obtine toate aprobarile, avizele si autorizatiile necesare. In urma acestora realizeaza documentatia tehnica a constructiei si depune dosarul la primarie pentru a obtine mult dorita autorizatie de constructie.

Discutati cu arhitectul si hotarati impreuna ce materiale veti utiliza pentru: izolatii, pereti, sarpanta, invelitoare, finisaje interioare/exterioare, iluminare, incalzire, ventilatie, tamplarie, pardoseli, instalatii electrice si sanitare, tevi si fitinguri, vopsele, placari, seminee, combinatii de culori etc. Nu uitati sa atingeti si alte subiecte ca: gradina, garajul, locurile pentru depozitare, sera.

In functie de ce ati hotarat in prima etapa, angajati o firma de constructii sau o echipa de muncitori care vor pune in practica proiectul de arhitectura, realizand efectiv constructia locuintei.

Inspectorul de santier

Un personaj foarte important pentru buna executie a casei este inspectorul de santier care va fi reprezentantul dumneavoastra la lucrare si care va va apara interesele. Acesta, impreuna cu arhitectul, va urmari respectarea specificatiilor din proiectul de arhitectura si, la receptia casei, va semna, ca si arhitectul, de buna executie. Daca, Doamne fereste, se intampla ceva nedorit in exploatarea casei, ei sunt responsabili. Datorita acestor motive, angajarea lui este obligatorie si va va scuti de multe batai de cap.

In masura in care ati ales varianta de constructie in regie proprie (echipa de muncitori) este necesar sa va faceti organizarea de santier, necesarul de scule si unelte si locul de depozitare a materialelor pentru constructie care vor fi utilizate.
In masura timpului de care dispuneti, verificati la fata locului cum decurg lucrarile (daca este respectat proiectul, se incadreaza in termenii de executie, se fac lucrari de buna calitate). Acest lucru este bine sa-l faceti in functie de fazele de executie ale casei pe care le-am discutat in editorialul de deschidere.

Un alt aspect important pentru a fi siguri ca realizarea casei decurge normal si nu veti avea probleme la receptie, chemati reprezentantul autoritatilor locale sa asiste la etapele principale de executie. Va veti asigura astfel ca la receptia locuintei va semna de buna executie fara nici un fel de rezerve.

luni, august 10, 2009



Inspectorul de santier e necesar -Scurt si la obiect
Cu vreo doua saptamani in urma, am gasit la pagina de „Mica Publicitate“ a unui
cotidian un anunt: „Echipa de mesteri executa lucrari de constructii si renovari la preturi fara concurenta. Raspundem solicitarilor la tel...“. „Scurt si la obiect!“, mi-am zis si i-am sunat. Dupa o discutie cu seful lor, care mi-a zis ca a lucrat 15 ani ca maistru la o mare companie de profil, am stabilit de comun acord o suma de bani pentru manopera, pe care sa o achit esalonat, si durata pe care o estimeaza pentru executie. Arhitectul, cu care am avut o colaborare destul de buna, imi intocmise un document in care erau mentionate cantitatile de materiale necesare, numit „antemasuratoare“. Calculul mi-a fost de folos in negocierea cu mesterii, pentru ca n-au putut sa-mi „incarce“ devizul.
Asadar, acum o saptamana am anuntat Primaria ca intentionez sa demarez lucrarile, iar legea spune ca peste zece zile de la depunerea cererii (insotita de o copie a Autorizatiei de Constructie) ma pot apuca de treaba. Aceleasi acte le-am trimis si Inspectoratului de Stat in Constructii (ISC - sediul judetean), impreuna cu o copie a Programului de Control al Calitatii Lucrarilor. Taxa de incepere a lucrarilor este de 0,1% din valoarea estimata a renovarii, urmand ca pe parcursul executiei sa mai achit inca 0,7%, pe masura ce constructia avanseaza. Trebuie platite la timp, caci penalizarile sunt de 0,15% pe zi!
Am inceput deja cu... amplasarea panoului, un detaliu important, pentru ca nu vreau sa platesc nici o amenda. Pe o bucata mare de placaj am scris cu vopsea denumirea lucrarii, beneficiarul, adica eu, numele firmei arhitectului, datele de incepere si finalizare a constructiei si am mentionat ca este o executie in regie proprie. De asemenea, am inscriptionat data eliberarii, numarul si termenul de valabilitate ale autorizatiei de constructie.

Fara garantie
Astazi, am crezut ca-mi pierd mintile. In ultimele doua saptamani, cat au indepartat tencuiala exterioara a casei, mesterii si-au facut treaba cu sarguinta. Cand veneam de la serviciu, vreo patru oameni inca ciocaneau in ziduri. Un vecin mi-a zis ca nu i-a vazut stand degeaba. E drept, si eu le dadusem banii la timp, dupa fiecare zi de lucru. Dar, stiti, la noi o minune care tine doua saptamani e semn rau.
Ieri, il chemasem pe arhitect sa asiste la demararea consolidarii. Anuntasem si un inginer de la un laborator sa ia o proba de beton. Dupa 28 de zile, proba respectiva va fi supusa unor teste, iar rezultatul trecut in asa-numita „Condica de betoane“. De fapt, pentru fiecare material folosit (otel-beton, elemente de tamplarie, tigla etc.) am nevoie de certificate de calitate. Nu-mi convine ca trebuie sa ma ocup de toate acestea, dar asa ma asigur ca detaliile proiectului sunt respectate. Una peste alta, executia in regie proprie mi s-a parut mai avantajoasa. Firmele de constuctii au niste preturi... Ma rog, au si ei cheltuieli (taxe, impozite, regie de santier etc.), dar nici chiar asa!
Ei bine, cand am ajuns acasa mesterii mei dormeau la umbra, langa niste sticle goale de bere. Seful lor - nicaieri, „avea niste facturi de platit“. I-am intrebat de ce nu lucreaza si mi-au raspuns angelici ca nu au ciment si ca sa le aduc eu. „Cu ce sa va aduc, ca eu nu am masina de carat marfa?“ „Nici noi“, au dat din umeri respectivii. I-am trimis acasa fara nici un ban si „le-am dat liber“ trei zile, sa ma pot gandi daca putem continua impreuna. Fir-ar sa fie de treaba! Mai bine caut o firma autorizata. Dau toti banii odata, dar nu ma doare capul. Au tot ce le trebuie si poate ca ei, lucrand cu cantitati mari de materiale, beneficiaza de reduceri. Iar cu derbedeii astia n-am nici o garantie, pentru ca n-am semnat nici un contract... Nu stiu cum o scot la capat.
Mana destinului
Salvarea mea a fost tot „Mica Publicitate“, unde am gasit un alt anunt prin care un inginer autorizat ca inspector de santier isi oferea serviciile pe baza de contract.
Disperat, am luat imediat legatura cu el si i-am descris situatia in care ma aflam. Omul m-a linistit, dar mi-a explicat foarte clar ca nu pot lucra in regie proprie decat daca imi angajez un specialist ca el sau altcineva pregatit in domeniu, care sa-mi apere interesul in fata constructorilor si Inspectoratului de Stat in Constructii.
„Ai avut noroc, pentru ca te puteai trezi la sfarsit fara nici o garantie ca mesterii au respectat proiectul si caietul de sarcini. In plus, fara procesele verbale in fazele determinante sau ale lucrarilor ce devin ascunse (consolidare, reparatii, instalatii etc.) nu poti intocmi Cartea Tehnica a constructiei. Practic, fara semnarea documentatiei de catre un inginer atestat la ISC, arhitect, executant si beneficiar, iti va fi greu sa faci intabularea si receptia casei.“
Am stat de vorba cateva ore, timp in care am aflat nenumaratele obligatii si atributii ale inspectorului de santier, fapt care m-a luminat: nu va trebui sa ma ocup eu de transportul materialelor si n-o sa fiu nevoit sa ii trag mereu de maneca pe mesteri. Iar acestia nu sunt fete de pension...

Daca ingheata...
Pe de alta parte, mi-am dat seama ca si cei care incheie contracte cu societati de constructii autorizate au nevoie de un asemenea ajutor, deoarece si in acest caz sunt posibile „scapari“ in ceea ce priveste cantitatea de armatura din beton, calitatea instalatiilor, vopselelor si altele asemanatoare.
Dupa ce a vazut proiectul si casa, am facut impreuna o prima estimare a sumei de bani pentru toata lucrarea, inclusiv plata mesterilor si retributia lui. I-am promis un bonus de 10% daca termina in sase luni, ca sa nu ne prinda iarna. „Ar fi bine, pentru ca apar probleme la realizarea finisajelor. Daca ingheata, s-a zis cu ele!“, a conchis si luand-o ca pe o provocare, s-a apucat de reorganizarea santierului. In CV-ul pe care mi l-a prezentat, am citit ca a lucrat mult in Germania. Se vede dupa cum vorbeste cu oamenii.
Apropo, a discutat cu mesterii si s-a hotarat sa le mai ofere o sansa. Reorganizarea m-a afectat si pe mine: m-a sfatuit sa-mi gasesc alta locuinta pe durata santierului, asa ca m-am mutat cu toata familia la socri. Dupa atata agitatie, azi am fost mai linistit, am putut merge la servici fara sa stau cu gandul la problemele mele cu casa.

Un adevarat inspector
Neamt adevarat inspectorul meu! Sta cu mesterii cea mai mare parte a timpului, daca nu e plecat dupa materiale sau la banca, sa scoata bani pentru lucrare. Am aflat chiar ca noul meu colaborator mi-a verificat autorizatia, sa vada daca nu sunt ceva probleme cu ea. A confruntat-o cu proiectul si a luat legatura cu arhitectul. Nu stiu ce au discutat, dar cred ca nu prea se „inghit“.
Am auzit ca nu de putine ori cei doi specialisti au pareri contradictorii in ceea ce priveste anumite detalii din proiect. Asa s-a intamplat si in cazul meu! S-au contrazis ba asupra unui zid interior care era prea mare sau prea mic, ba despre tipul de material folosit pentru hidroizolatia fundatiei... Acum il simpatizez mai mult pe inspectorul de santier, mai ales cand il vad cum ii recompenseaza pe lucratori „la norma“ si numai daca-i place executia.
Am incercat sa mediez acest mic conflict, in speranta ca rezultatul final va fi in avantajul meu. „Totusi, la o prima vedere, cred ca vom avea cheltuieli cu vreo 30% mai mici decat daca am fi lucrat cu o firma de constructii“, m-a consolat inginerul. Oricum e prea tarziu sa modific proiectul, deoarece nu vreau sa stau iar la cozi pe la primarie ca sa schimb autorizatia.
Iata si principalul motiv al prieteniei mele cu inspectorul de santier: am semnat cu el un contract. Trebuie sa respecte proiectul, detaliile si termenul de executie, sa-si bata capul cu autoritatile si sa intocmesca toate hartoagele. Oricum, am si eu destule pe cap la birou. Arhitectul e cu ochii pe el, cred ca abia asteapta sa-l prinda „cu mata-n sac“, de exemplu o eroare de executie de cativa milimetri inseamna o gramada de necazuri.
Am observat ca inginerul este foarte riguros cu materialele. Le cumpara doar pe cele agrementate si pastreaza chitantele si certificatele de calitate. Daca apare vreo problema de executie, ii pune pe meseriasi sa refaca totul. De mine nu prea mai are nevoie. Ma suna doar sa ma intrebe daca am preferinte pentru un material sau altul. Oricum, grija mea cea mai mare este plata creditului!

duminică, august 09, 2009

Cele mai des intalnite greseli in aplicarea termosistemului



O casa bine izolata termic are un consum energetic mic si contribuie indirect la protejarea mediului, prin reducerea de emisii de CO2. Un alt avantaj al caselor izolate il reprezinta diminuare poluarii fonice si obsorbtia umiditatii din aer.

In aceste conditii tot mai multi dintre noi au inteles eficienta realizarii unui termosistem si iau in calcul realizarea lui inca din faza de proiect a locuintei intrucat avantajele sunt considerabile: o casa calduroasa iarna si racoroasa vara, facturi evaluate in mod realist, fara adaosuri cauzate de pierderile de caldura.

Din pacate, nu toate echipele de mesteri executa lucrari de calitate. Motiv pentru care este indicat sa vedeti si alte lucrari realizate de ei si sa retineti urmatoarele aspecte asupra carora va atrag atentia specialistii nostri.

Verificarea suportului
Orice lucrare ar trebui sa inceapa cu verificarea suportului! Daca suportul nu este rezistent, atunci nici lucrarea nu va rezista in timp. Este recomandabil ca suportul sa fie amorsat astfel incat aplicarea adezivului sa poata fi facuta in conditii optime.

Verificarea planeitatii peretilor
Realizatorul lucrarii trebuie sa acorde o atentie deosebita peretilor, daca acestia sunt egali sau daca exista deviatii fata de plan. Toate acestea pot fi corectate prin nivelare, incarcare cu adeziv sau folosirea de placi cu dimensiuni diferite. Pentru peretii care prezinta denivelari este incorrect sa folositi metoda adezivului aplicat in pat subtire, in acest caz se va folosi doar metoda prin puncte astfel incat denivelarile sa poata fi corectate intr-un mod eficient.

Alegerea polistirenului
Din dorinta de a avea ce-i mai bun in piata, multi fac greseala sa foloseasca polistirenul extrudat pentru izolatia peretilor intrucat se stie ca acesta are o densitate mai buna.
Pe langa pretul foarte mare pe care trebuie sa-l plateasca beneficiarul pentru o asemenea lucrare, aceasta se va confrunta in timp si cu aparitia igrasiei sau a mucegaiului.
O alta greseala majora o reprezinta decuparea polistirenului in dreptul burlanelor, fapt ce determina aparitia puntilor termice. Daca placile de polistiren nu se monteaza intretesut asemenea caramizilor, rezistenta acestora in timp va fi compromisa.

Reparatia placilor de polistiren cu ajutorul adezivului constituie o greseala extrem de grava ce determina formarea de punti termice favorizand infiltrarea apei. Un mester bun stie ca aceste mici reparatii se vor face intodeauna cu spuma poliuretanica! Destul de des intalnita este montarea placilor de polistiren in straturi pe acelasi suport din dorinta excesiva din partea proprietarului de a proteja peretii impotriva frigului sau poate din necunostinta mesterilor.

Rezistenta unui termosistem poate fi afectata in mod direct de catre mai multe elemente: lipsa diblurilor, montarea fasiilor de plasa din fibra de sticla fara aceea suprapunere pe o portiune de 10 cm, neprotejarea colturilor ferestrelor sau a usilor. O buna lucrare de termoizolare trebuie insotita adesea de lucrari suplimentare in conditiile in care pierderile de caldura se realizeaza nu numai prin pereti dar si prin ventilatie, ferestre, usi, acoperis sau horn. Asadar o lucrare eficienta inseamna si o lucrare corect realizata!



sâmbătă, august 08, 2009

SCURT CURS RAPID DESPRE CONSTRUCTII


Lucrari de dulgherie
Dulgheria reprezinta ansamblul lucrarilor de executie a lemnariei pentru constructii (în special la cladiri).

Fig. 1. Elementele generale ale unei cladiri: 1 - fundatie; 2 - perete interior; 3 - perete exterior; 4 - planseu; 5 - sarpanta; 6 - învelitori; 7 - fereastra; 8 - balcon; 9 - soclu; 10 - trotuar; 11 - subsol; 12- parter; 13 - etaj (nivel).


1.1. Rolul si clasificarea constructiilor

Constructiile sunt destinate asigurarii unor conditii optime pentru adapostirea si desfasurarea vietii si activitatii umane. Conceptia, alcatuirea si nodul de executie sunt determinate de urmatorii factori: omul, care necesita anumite conditii de temperatura, umiditate, lumina, igiena etc.; activitatea omeneasca pentru care este destinata constructia: natura, care exercita asupra constructiilor actiuni variabile (biologice, fizice, chimice, mecanice).
Constructiile se pot clasifica în functie de criteriile prezentate mai jos:
a. Dupa destinatie, exista urmatoarele tipuri: cladirile, care pot fi civile (de locuit, publice si administrative, socio-culturale), industriale (cladiri de productie sau pentru deservirea productiei), agrozootehnice (constructii legumicole, pentru adapostirea animalelor, pentru produse agricole); constructiile ngineresti. care cuprind toate constructiile ce nu se pot încadra la cladiri (drumuri si poduri, tuneluri, constructii hidrotehnice, cosuri de fum. turnuri. canale, conducte de apa, gaze etc.).
b. Dupa calitate, exista trei categorii de constructii: cu cerinte ridicate cu cerinte medii, cu dorinte obisnuite. Aceasta clasificare tine seama de gradul de rezistenta a constructiei, de durabilitatea ei, precum si de cerintele de exploatare.

c. Dupa structura de rezistenta, se întâlnesc cladiri cu urmatoarele structuri: din lemn; din zidarii diverse; din beton simplu sau armat (turnat sau monolit, elemente prefabricate sau beton precombinat); cu schelet metalic; cu alcatuire mixta; structuri speciale (cu arce, placi curbe etc.).

Elementele unei constructii sunt urmatoarele (fig.1):
- fundatia, cu rolul de sustinere a cladirii si care se poate executa din beton (simplu sau armat) sau piatra;
- peretii, care împart constructia în plan orizontal, formând încaperile (camerele); exista pereti portanti (asigura rezistenta cladirii) si pereti despartitori sau de umplutura (pentru compartimentare); peretii se pot executa din caramida, beton, materiale lemnoase;
- planseele, care împart constructia în plan vertical formând nivelurile, si anume: subsolul (sub nivelul terenului), parterul (la nivelul terenului) si podul (între etaje si acoperis); ele se pot executa din beton armat, lemn sau grinzi metalice cu umplutura;
- scarile, care asigura circulatia între niveluri si pot fi exterioare sau interioare; acestea se pot confectiona din lemn, beton armat, metale;
- acoperisul, care are doua componente principale, si anume: înve-litoarea (se confectioneaza din tigla, olane, materiale lemnoase, tabla) si sarpanta (este scheletul de sustinere a învelitorii si se poate confectiona din beton armat, lemn, metal).

În afara lucrarilor de dulgherie, la executarea unei constructii sunt necesare si alte lucrari de specialitate, cum ar fi: lucrari de terasare (sapaturi, umpluturi, nivelari), lucrari de betonare, zidarie si izolatii (hidrofuge, termice si fonice), lucrari de învelire (cu tabla, tigle etc.), lucrari de placare (cu faianta

- fundatia, cu rolul de sustinere a cladirii si care se poate executa din beton (simplu sau armat) sau piatra;
- peretii, care împart constructia în plan orizontal, formând încaperile (camerele); exista pereti portanti (asigura rezistenta cladirii) si pereti despartitori sau de umplutura (pentru compartimentare); peretii se pot executa din caramida, beton, materiale lemnoase;
- planseele, care împart constructia în plan vertical formând nivelurile, si anume: subsolul (sub nivelul terenului), parterul (la nivelul terenului) si podul (între etaje si acoperis); ele se pot executa din beton armat, lemn sau grinzi metalice cu umplutura;
- scarile, care asigura circulatia între niveluri si pot fi exterioare sau interioare; acestea se pot confectiona din lemn, beton armat, metale;
- acoperisul, care are doua componente principale, si anume: înve-litoarea (se confectioneaza din tigla, olane, materiale lemnoase, tabla) si sarpanta (este scheletul de sustinere a învelitorii si se poate confectiona din beton armat, lemn, metal).

În afara lucrarilor de dulgherie, la executarea unei constructii sunt necesare si alte lucrari de specialitate, cum ar fi: lucrari de terasare (sapaturi, umpluturi, nivelari), lucrari de betonare, zidarie si izolatii (hidrofuge, termice si fonice), lucrari de învelire (cu tabla, tigle etc.), lucrari de placare (cu faianta ,marmura etc.), lucrari de pardoseli, lucrari de zugraveli, vopsitorii, tapetari, lucrari de instalatii (sanitare, electrice, de gaze etc.). Ordinea normala de executie a lucrarilor la o constructie este urmatoarea: sapaturi, fundatii, schelet de rezistenta, zidarii, acopens, tencuieli, placari, pardoseli si, la urma, zugraveli, tapetari si vopsitorii.

1.2. Clasificarea lucrarilor de dulgherie

Lucrarile de dulgherie sunt foarte variate si se pot clasifica dupa criteriile prezentate în continuare.
a. Dupa locul în care se executa lucrarile, întâlnim:
- lucrari executate în ateliere;
- lucrari executate pe santiere;
b. Dupa importanta lucrarilor si gradul de calificare a muncii prestate, se realizeaza:
- lucrari cu caracter provizoriu sau auxiliar; în acest caz se executa elemente constructive (de exemplu: schelete, elemente de sprijinire a sapaturilor. cofraje etc.) care ajuta la confectionarea unor parti de constructie, iar a terminarea acestora, ele se demonteaza;
- lucrari cu caracter definitiv, care ramân permanent în componenta ctiei respective; în acest caz se confectioneaza fie constructii întregi (case. baracamente etc.), fie doar parti din acestea (schelete de rezistenta, pereti si plansee, acoperisuri etc.);
- lucrari de dulgherie secundare; în acest caz, se realizeaza diferite dispozitive si instalatii de santier necesare bunei desfasurari a lucrarilor, si anume cai de acces, instalatii de ridicat etc;
- lucrari de dulgherie speciale; aceste tipuri de lucrari se folosesc în cazul executarii unor constructii speciale: poduri, tuneluri, puturi etc.; ia aceste tipuri de lucrari este necesara o calificare deosebita a dulgherilor.
Pe un santier de constructii, lucrarile de dulgherie au un rol important, alaturi de celelalte lucrari, iar dulgherul este unul din principalii muncitori, de zidari, betonisti, fierar - betonisti, cu care deseori conlucreaza. El are sansa sa lucreze cu o materie deosebita, lemnul, care nu trebuie risipita.
In conditiile moderne, lemnul se foloseste în proportie de 85% la executarea elementelor si structurilor de rezistenta, si numai de 15-20% pentru cofraje, schele sau alte lucrari provizorii. Pe pian mondial, se constata o crestere anuala constanta, de 2,5 - 3,5%, a utilizarii lemnului în constructii.

CONSTRUIM SINGURI DAR CUM? serial de constructii



Cheltuieli neprevazute

Poate ar fi util sa dau cateva detalii despre cheltuielile neprevazute pe care le-am avut pana la faza actuala a casei, adica la terminarea infrastructurii. Spre surprinderea mea, care auzisem despre aceste costuri ca sunt mari, ele au fost destul de mici. In afara de fierul beton, betonul in sine si mana de lucru, au existat si alte cateva cheltuieli pe care sa zic ca le includ la neprevazute, desi de o parte din ele eram constient. Dupa saparea fundatiei a fost nevoie de o masina de balast si cateva zeci de saci de ciment pentru turnarea betonului de egalizare, o alta masina de balast pentru compactarea sub placa de la parter, vreo 4 mc de polisiren plus aproximativ 60 mp de “plasa de Buzau” de asemenea asezate sub placa de la parter si cateva tevi din polipropilena pentru instalatia sanitara care trebuia facuta inainte de turnarea cotei zero. Toate astea au costat aprox 1500 Euro, adica 10% din suma cheltuita pana la aceasta faza.

A contat mult faptul ca in contractul cu constructorul s-a mentionat clar ca toate utilajele necesare construirii, inclusiv lemnul de cofraje for fi aduse de catre firma constructoare. Spun asta pentru ca daca am fi fost nevoiti sa cumparam noi betoniera, drujba, lemnul pentru cofrare sau mai stiu eu ce instrumente de compactare sau vibrare, suma ar fi crescut considerabil… Asta este de retinut pentru cei care se apuca de construit cu echipe “la negru” si care vor fi nevoiti sa suporte din propriul buzunar aceste costuri.

Concluzionand, pana la aceasta faza chletuielile neprevazute au fost mici, chiar inexistente pentru cei care au luat in calcul aceste materiale inca de la inceput, stiind de existenta lor. Atentie insa la utilitati si la faptul ca locuinta mea nu are subsol!

vineri, august 07, 2009




Mare atentie la rumegus!



In imagine vedeti un exemplu clar de ceea ce se intampla atunci cand constructorul trateaza cu lejeritate problema rumegusului, pe principiul “daca nu este aici beneficiarul merge si asa”. Altfel nu pot sa-mi imaginez cum sa ignori atat sfatul dirigintelui de santier cat si rugamintea beneficiarului de a avea grija la acest aspect. Acum imi pare rau ca n-am tratat problema cu mult mai mare strictete insa nu-mi imaginam ca rumegusul poate sectiona in acest fel un stalp.

Atentie insa ca dupa decofrare, prezenta rumegusului in acea portiune era aproape insesizabila fiind foarte presat si imbracat in beton din cauza vibrarii. Doar insistenta mea de a scobi cu o cheie intr-un loc unde parea ca ar fi o mica bucata de lemn uitata in stalp m-a facut sa descopar ceea ce vedeti.

Solutii de indreptare exista, si dupa o consultare cu structuristul si cu dirigintele am aflat ca locul trebuie largit putin pentru a fi siguri ca nu mai exista rumegus, spalat foarte bine si umplut cu o marca de beton superioara celei care s-a turnat in stalp. In nici un caz sa nu faceti greseala de a umple locul cu mortar de zidarie sau tencuieli, mai ales pe baza de ipsos. Evitati de asemenea orice material care contine var!

Solutii exista… dar de ce sa cautam solutii cand prevenirea este atat de simpla?

Update

Sectionarea stalpului a avut loc in partea superioara a lui, acolo unde a avut loc imbinarea intre betonul turnat in stalp si betonul turnat ulterior in grinzi si placa. Dupa ce s-au cofrat placa si grinzile acestea au fost curatate de rumegus prin spalare sau maturare. Normal ca singurul refugiu pentru acel rumegus a fost in stalpi. Stalpii ar trebui spalati ultimii, lasandu-se cofragul desfacut pe o parte pentru a permite scurgerea completa a apei cu corpuri straine. Aceste etape sunt migaloase si consumatoare de timp, astfel ca un constructor nu foarte responsabil le sare, pe principiul “daca ati sti cum se faceau casele inainte… si rezista si acum…”. Aceeasi lipsa de responsabilitate este afisata si cand se toarna beton peste pamant in fundatii, numai ca acolo eroarea nu se poate descoperi asa usor.

Oricum, structuristul ne-a dat detalii despre materialul cu care trebuie corectate astfel de lucruri si va prezint o poza a sacului mai jos. Se foloseste oriunde o parte din armatura este vizibila. Sper sa nu aveti prea mare nevoie de el.

ce invelitoare folosim?

1. Tiglele metalice cu acoperire de piatra naturala Gerard sunt garantate de producator pentru 50 de ani, in sistem pro-rata.
2. Acoperisul Gerard este usor (1/7din greutatea tiglei ceramice) fapt ce asigura un montaj facil si poate insemna economii consistente la realizarea structurii.
3. Produsul este foarte puternic si durabil si poate rezista la cele mai severe intemperii
4. Acoperisul Gerard implica intretinere usoara.
5. Produsul este oferit intr-o gama larga de modele si culori si permite un grad mare de libertate in stilul arhitectural ales.
6. Suport tehnic (brosuri, scheme, manuale) pentru operatiile de montaj acoperis.
7. Profilarea in module mici reduce pierderile de material si implicit costurile.
In primul rand, acoperisurile noastre sunt usoare (aproximativ 1/7din greutatea tiglelor de beton sau ceramice) fapt ce permite reducerea timpului de instalare si poate insemna economii substantiale la realizarea structurii acoperisului


In al doilea rand, produsele noastre se pot instala in conditii de panta de min 12 grade si pana la pereti verticali..

Acoperisurile Gerard se potrivesc pentru cele mai usoare sau mai complexe forme de acoperisuri. Furnizate intr-o gama larga de culori, aceste sisteme confera un grad ridicat de libertate.

In ultimul rand, acoperisurile Gerard implica mentenanta redusa, sunt foarte puternice si durabile si pot rezista la cele mai grave intemperii - vezi performante la intemperii.